Pune pret pe natura este un proiect care isi propune sa imbunatateasca legislatia, finantarea si capacitatea de management a ariilor naturale protejate, prin promovarea implementarii platilor pentru serviciile ecosistemelor si a altor mecanisme financiare, pentru salvarea naturii si mentinerea calitatii vietii in Romania.

PADURI

Aurul verde

 

De cate ori n-am trecut fiecare dintre noi, pe drumuri de munte, pe langa celebrele panouri cu mesaje despre cat de valoroase sunt padurile: “In viitor, cine va avea padure va avea aur” sau “Padurea este aurul verde”? Si totusi, chiar daca multi am invatat sa le pretuim admirativ, nu ne-am pus problema cat de mult pretuiesc realmente padurile, in Romania, din punct de vedere financiar. Nu ne-am intrebat cum si cu cat contribuie bradul, stejarul, cerbul, ursul sau fructele de padure la bunastarea tarii si a fiecaruia dintre noi.

 

De la valori inestimabile la estimari valoroase

 

Dintotdeauna padurea a insemnat o sursa importanta de venit pentru romani, prelucrarea lemnului fiind adesea unul dintre mestesugurile care au adus faima locuitorilor acestor meleaguri. Si azi, de exemplu, ne mandrim in fata lumii cu bisericile de lemn din Carpati. Insa, ridicarea acestor biserici, ca intreaga utilizare a lemnului nu a insemnat distrugerea padurilor care asigurau fluxul financiar al famiilor de munteni. In fata ferastraielor mecanice si a TAF-urilor, padurile dau semne ca e posibil ca, pe viitor, sa nu mai poata oferi tot atat lemn copiilor sau nepotilor taietorilor de lemne de azi.

 

Desigur cerintele de materii prime determinate de presiunile economice curente, imaginea camioanelor transportand busteni pe toate drumurile tarii, in contradictie cu vocea din ce in ce mai sonora a activistilor de mediu lasa impresia ca taierea padurilor intr-un sistem durabil, lasand si generatiilor viitoare posibilitatea de a extrage macar tot atat lemn din padure cat noi astazi, determina pierderi financiare insemnate. Dar aceasta este numai o impresie. Proiectul de fata face pentru prima oara in Romania exact acest lucru, pune pret pe natura, mai precis arata, cu puterea si raceala cifrelor, ca aportul in termeni monetari a padurilor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economica si bunastarea umana este de fapt mai mare atunci cand padurile sunt gospodarite durabil.

 

Castig mare acum si pierderi mari mai tarziu

 

Specialistii au imaginat doua scenarii, incercand sa raspunda la intrebarile: Cati bani vom avea in buzunar peste 25 ani daca vom continua sa exploatam padurile exact cum o facem acum? Dar daca am face-o in modul cel mai durabil posibil?

 

In ambele scenarii, pentru a avea rezultate cat mai convingatoare, valoarea monetara a tinut seama numai de aportul direct financiar al padurii: productia de lemn, produsele nelemnoase ala padurii, vanatoarea, fara insa a tine cont de efectele indirecte ale padurii, mai greu de estimat asupra regularizarii apelor si a eroziunii solului, calitatii aerului sau peisajului.

Scenariul “continuam ca pana acum” este definit, pe scurt, de urmatoarele caracteristici:

  • 59% din cresterea anuala de paduri se recolteaza;
  • nu exista compensatii pentru restrictiile de recoltare din padurile apartinand proprietarilor privati, prin urmare proprietarii nu sunt stimulati sa impiedice recoltarea, ci din contra, sa taie in exces;
  • taierile ilegale reprezinta un fenomen des intalnit si cu o pondere semnificativa in recoltarea lemnului din Romania;
  • valorile naturale sau umane ale ariilor naturale protejate nu sunt oficializate prin cadrul legal privind administrarea acestora si, ca urmare, restrictiile necesare nu sunt aplicabile;
  • produsele nelemnoase ale padurii nu sunt gestionate si recoltate intr-o maniera care sa le capteze potentialul la maxim sau chiar nu li se acorda deloc atentia economica pe care o merita;
  • cotele de vanatoare recreativa aprobate de autoritatea centrala nu sunt atinse niciodata, cu toate acestea dimensiunea vanatorii ilegale ia amploare.

In scenariul unei exploatari sustenabile a padurii, lucrurile se schimba semnificativ, fara insa a insemna oprirea utilizarii lemnului, ci doar o utilizare durabila a potentialului padurii:

  • se pune mai putin accent pe productia si exploatarea lemnului;
  • se extind zonele strict protejate pentru a reda importanta biodiversitatii;
  • se instituie plati compensatorii pentru proprietarii privati de padure, stimulandu-i astfel sa impiedice taierile de arbori;
  • se stimuleaza recoltarea optima a produselor nelemnoase (ciuperci, fructe de padure, plante medicinale si plante ornamentale etc) care acum sunt foarte slab exploatate si valorificate;
  • implementarea planurilor de management ale ariilor protejate care, impreuna cu o mai buna aplicare a reglementarilor silvice, duce la diminuarea taierilor ilegale si braconajului.

Scenariul valorificarii sustenabile a padurii nu inseamna ca dintr-o data, in Romania, lemnul care a creat de multe ori civilizatia montana dispare din circuitul economic, ci doar ca se gospodareste aceasta resursa intr-un mod mai apropiat de modul in care o faceau bunicii nostri, maistri lemnari, cu joagarul si dalta facatoare de minuni.

 

Si raspunsul... Cat inseamna din punct de vedere banesc exploatarea padurilor pe urmatorii 25 de ani in cazul in care continuam sa o facem ca acum? Calculele efectuate arata ca economia forestiera din cele cinci parcuri naturale si nationale pilot valoreaza 77,3 milioane de euro daca vom continua asa cum o facem acum si 74,5 milioane de euro daca o vom face in mod durabil.

 

Deci diferenta in termeni banesti intre o gestionare durabila a resurselor forestiere, cu respectarea cerintelor legate de protejarea valorilor naturale si antropice si gestionarea actuala a padurii, cu taieri ilegale si amenintari asupra biodiversitatii si chiar a culturii lemnului inseamna numai 2,8 milioane de euro in 25 ani in cinci din cele mai importante parcuri din Romania.

 

 

Mai mult decat atat, urmarind trendul indus de curbele ce descriu evolutia valorii padurii in graficul de mai sus se vede ca, desi intr-un orizont de timp de 25 de ani in scenariul nesustenabil, padurile din ariile protejate pot aduce economiei romanesti un surplus de 2,8 milioane de euro, dupa 30 ani aceasta diferenta se muta in favoarea scenariului gestionarii sustenabile.

 

Si de fapt, la nivel logic, si noi stiam ceea ce ne spun azi, sec , cifrele expertilor: daca luam de la padure doar ce ne poate da, nu producem dereglari de natura sa afecteze capacitatea productiva a padurii si ea va ajunge sa ne dea maximul capacitatii sale biologice. Daca luam mai mult decat poate sa ne dea, capacitatea ei de productie scade si poate, intr-o buna zi, nu va putea sa ne dea nimic.

 

Si, inca o data, toate acestea, fara a lua in calcul servicii greu de estimat ale ecosistemelor forestiere, cum ar fi sechestrarea carbonului, reglarea apelor si controlul eroziunii solului, peisajul.

 

Gestionarea durabila implica pe termen scurt o scadere a valorilor aferente lemnului din padure, produselor nelemnoase si vanatorii, precum si o scadere a veniturilor statului din cauza platilor compensatorii pentru ariile neexploatate. Cu toate acestea, in 30 de ani, valoarea ariilor protejate va fi mai mare in cazul gestionarii durabile. In plus, exista si alte beneficii vitale generate de silvicultura durabila, cum ar fi: sechestrarea carbonului, reglarea apelor si controlul eroziunii solului, peisaje si turism. Calculele expertilor arata ca, in scenariul gestionarii durabile, doar functia de sechestrare a carbonului pe care o au padurile poate genera inca 33 de milioane de euro (valoare cumulativa peste 25 de ani).

 

Alegand sa le administram sustenabil poate ca nu avem venituri uriase pe termen scurt si pocnind din degete, dar pe termen mediu si lung avem numai de castigat. Si in bani, si in natura.

 

Mai multe detalii in studiul „Evaluarea contributiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezoltarea economica si bunastarea umana a Romaniei”.